Prof. univ. dr. Marian Cojoc
Din cuvânt de întâmpinare la Dicționarul „Fețele durerii. Apel la memorie”, în Rotonda valahă, anul III, nr. 8, Ianuarie – Martie 2018, p. 134.
„Numai suferința înnobilează”, scria cândva…Alfred De Musset („La numit de mai”), în vreme ce Andre Malraux, în a sa „L’Espoir” considera, în „consonanță” deplină cu Musset că „moartea nu este un lucru atât de serios: durerea, da!” Așadar… două concepte esențiale… în fapt, împreună… un nefericit binom ce marchează destinele implacabile ale personalităților (și nu doar acestora) ce și-au găsit sfârșitul în vastul univers concentraționar românesc. În volumul de față, inspirat intitulat, „Fetele Durerii.Apel la memorie…” tânărul cercetător Daniel Lăcătuș, poet, prozator și nu în ultimul rând un veritabil „passionaria”, slujitor al muzei „Clio”, printr-un remarcabil efort științific reușește să ofere cititorului o valoroasă și documentată contribuție istoriografică, epuizând literele alfabetului cu numele celor „dați morții” pentru vină de a nu fi corespuns exigențelor politice ale timpului.
Autorul și-a propus și a dat astfel tiparului o radiografie aproape exhaustivă a personalităților pierite în spațiul „morții concentraționare” (Pitești, Gherla, Târgu-Ocna, ,Rahova, Targsor, Peninsula, Sighet, Râmnicu Sărat, Aiud, Jilava sau Văcărești… și nu numai), proiectând o viziune amplă, enciclopedică, la nivelul României Mari, devoalând prigoana succesivă având ca efect tragic dispariția unor nume imense apartinatoare tuturor domeniilor consacrate ale civilizației românești, începând cu victimele regimului de autoritate monarhică a lui Carol al II-lea (1938 – 1940), ale regimului legionar și apoi doar Antonescu (1940 – 1944), cele din anii tranziției spre regimul socialist totalitar (1944 – 1947) și, desigur, cele ale regimului comunist (din Romania și Basarabia), din anii 1948 – 1989.
Avem în față un demers special centrat pe înregistrarea fidelă a tragediilor existențiale certe, dedicat celor care nu doar au trecut prin închisorile amintite, suportând ca mulți alții rigorile durei detenții ci, așa cum am precizat deja, a acelora care nu s-au mai întors vii din infernul totalitarism, oricum ar fi arătat acesta.
Am convingerea că rezultatul cercetării domnului Daniel Lăcătuș, concretizat în acest prim volum, căruia îi vor urma curând altele, astfel concretizat, va fi primit așa cum se cuvine de către cei interesați de acest important segment al istoriei contemporane a românilor.
