Soarele de iunie, cu razele lui fierbinți, împrăștia pe străzi umbre lungi și vibrante. Chiar dacă orașul părea pustiu în acel moment, în apropierea centrului său o figură se detașa cu o discreție atipică. Așezat lângă o fântână, un bărbat părea pierdut în reverii, un conac al amintirilor ascuns în privirea sa absentă. În mâna sa tremurătoare, o sticlă cu …
Citește mai multÎn acea zi de treisprezece, Călanul semăna mai mult cu un cimitir, un fel de culoar spre cealaltă lume. În jur, totul mirosea a flori și a tămâie, chiar a uitare. Mă simțeam ca un stăpân peste cetatea abandonată; niciun picior de om în jur, niciun zbor de păsări deasupra, doar picăturile de ploaie ca niște note muzicale. Părea un …
Citește mai multPentru un copil în creștere, Călanul era o lume plină de mister și aventură. Străbăteam orașul de la un capăt la altul, descoperind colțuri încărcate de istorie și povești nespuse. Bisericile medievale din Strei și Streisângeorgiu își tronează chipurile în amintirile mele, ca două faruri de lumină într-o epocă în care viața era mai simplă și mai pură. Aceste edificii, …
Citește mai multÎntr-o avalanșă de culori, soarele de vară își toarnă razele în amintirile mele despre zilele trăite în Călan, un loc unde rememorările mi se rotesc precum frunzele în adierea vântului. Aici, râul Strei curgea cândva ca pulsul vieții în artere, dând viață peisajului ce păstra copilăria mea într-un tablou înfloritor. Însă acum, Streiul seacă, asemenea ceasului ce-și uită bătăile și-și …
Citește mai mult